Eugen Serea
Harfe

Am să-mi agăț harfele-n cui- credeți-mă, deloc nu-i greu!
Cea pentru mine, pentru semeni și pentru Bunul Dumnezeu,
Să stea acolo mult și bine în liniștea-prolog furtunii,
Să nu mă mai acuze, Doamne, de blasfemie și furt unii!

Harfa de aur este prima de care- iată! – mă despart:
M-au veștejit cununi de lauri de când tot ,,Psalmi de dor” împart…
Înaltă-Ți, Doamne Sfinte, slavă din gura pruncilor ce sug
Și lasă-mă, că nu-Ți sunt rugă, ci doar un umed vreasc pe rug!

M-oi despărți apoi la rându-i, de harfa mea cea de argint,
Prin care, fără să am Harul, am vrut să ard, am vrut s-alint…
Nu știu cât bine fac eu lumii, sau ea cât bine-mi face mie;
Un lucru însă știu: că nimeni nu-i mântuit prin poezie!

Dar cel mai mult voi zăbovi ca să-mi atârn harfa de lemn:
Prin ea îmi picurai pe răni, Iisuse, vin și untdelemn…
Din Mâna Ta Ți-am fost răpit-o și-apoi cu mâna-mi de argilă
Din lut și apă-am făcut vase în care plânsu-mi-am de milă…

Cu pace, una după alta, ieși-vor harfele surori
Din visul meu în visul lumii, fără de valuri sau furori
Și praful și-o așterne neaua peste Lumina de pe corzi
Ca razele de lună frica de-ai Întunericului Lorzi…

Și-atincea toate bune foarte vor fi ca în Hexameron,
Tren după tren pleca-va-n zare din mine, ultimul peron…
Când Vântul n-o avea putere să-mi zvânte, ca le vremuri, ochii,
Am să privesc puțin în Soare, zâmbind apoi negrelor rochii..

Și iarna-mi va fi lungă, aspră- blestem uitat uitatei Dochii…

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Harfe/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 17 noiembrie 2021