Eugen Serea
În genunchi
Stau în Biserica Ta, Doamne, în genunchi,
Inima-ar vrea de lut să se desprindă,
Dar gheara morții-o simt până-n rărunchi
Cum scurmă, căutând să mă cuprindă…
Și sunt atât de singur și de trist:
Cărarea către Tine-i prea abruptă!
Putere voi avea ca să rezist
Atâtor îndoieli care mă luptă?
Ajută-mă, cum vei ști Tu mai bine,
Să merg tot înainte și să scriu
Și să mă-ntorc cu-adevărat la Tine
Până când n-o fi, Doamne, prea târziu…
Că nu mai e iubire pe pământ,
Credința-n Dumnezeu demult e moartă,
Nu ne mai temem de al Tău Cuvânt,
Noi credem doar în bani, noroc și soartă…
Mereu furați de grijile mărunte,
Nici nu simțim cum sufletul ne moare,
La Tine, doar cu tâmplele cărunte
Ne mai întoarcem, Doamne, și ne doare…
Chiar și acum, în Casa Ta, străini
Suntem, deși Biserica e plină
Și când plecăm, sălbatici și haini
Ne sfâșiem…Și cine e de vină?!
Să-Ți amintești, când toate vor fi scrum,
De cei ce se-nchinau la al Tău Nume,
Străinii de la marginea de drum,
Neînțeleși de oamenii din lume…
Și iartă-ne, Îți cerem înc-o dată,
Că mult prea mult ne-am abătut la rău…
Prin Tine doar, avem același Tată,
Noi, lacrima de pe obrazul Tău…
( vol. Călărețul Ultimei Umbre)

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..