Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Hrana sufletului-cartea

Hrana sufletului-cartea

              Motto: „Profesorul bun care înmulţeşte talanţii, nu moare când este pus în mormânt, ci când moare ultimul lui ucenic.”

( prof. Teodor M. Popescu)

Când ne naştem, venim cu zestrea genetică şi cu ceva pe deasupra ca dar de la Dumnezeu ceea ce ne face să fim unici. Trăim într-o familie, ne dezvoltăm într-o comunitate şi ajungem să ne exprimăm gândurile şi dorinţele prin cuvinte. La un moment dat, ne dăm seama că, doar vorbit, cuvântul poate fi uitat, aşa cum se spune vorba zboară, şi atunci  folosim cuvântul scris care face legătura între generaţiile trecute şi viitoare. Cei care trăiesc în prezent descoperă trecutul  căutând în arhivele bibliotecilor, mânaţi de acea sete mistuitoare de a scoate la lumină documente ce pot sta la baza altor lucrări dintr-un viitor apropiat sau mai îndepărtat. Asta nu înseamnă că toată lumea suferă de o astfel de sete. Important este că au fost dintotdeauna oameni care au folosit cuvântul mesager peste veacuri ca noi, astăzi, să fim beneficiarii acelor minunate scrieri din viaţa trăitorilor înainte de Hristos şi după.

E drept că tehnica avansată permite stocarea informaţiilor din sute de cărţi într-o minusculă aparatură, dar ca să existe Google, Wikipedia, etc. a fost mai întâi  cartea. De aceea şi în vremurile acestea mai sunt oameni care preferă să citească o carte prin care le sunt transmise trăirile emoţiile, sentimentele autorului/autoarei.

E 9 mai, 2017,  zi cu  triplă semnificaţie  pentru poporul roman: Ziua Proclamării Independenţei României ( 1877), Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial  ( 1945)  şi Ziua Europei. Dar pentru comuna noastră ar trebui să fie un eveniment deosebit, pentru că o fiică a satului Nişcov, sat aflat în componenţa comunei Verneşti, profesoara de Limba şi literatura română Lorena  Gabriela Gheorghe, de la Şccoala gimnazială N.I.Jilinschi, îşi lansează prima ei carte de versuri “ Mireasa din sufletul meu” în aula Bazil Iorgulescu, de la Biblioteca Judeţeană “ Vasile Voiculescu”.

            Intrăm în edificiul cultural, eu şi nepoţica mea din clasa zero a amintitei şcoli, ne îndreptăm spre sărbătorita de astăzi căreia îi oferim un buchet de trandafiri din partea ziarului local, şi-i simţim emoţia din glas şi din îmbrăţişare.  Nu e puţin lucru să ajungi la un astfel de moment al vieţii când reuşeşti să-i întorci Stăpânului  talanţii pe care ţi i-a dat când te-a trimis în lume şi să ai şansa în viitor, după cum explică epigramistul Viorel Frâncu, moderatorul acestei întâlniri,  să fii aşezată în rândul celor mai cunoscuţi scriitori ai Buzăului, ale căror poze se află pe peretele din dreapta aulei.

-Bunica, cine este cel din mijlocul expoziţiei? şopteşte nepoata la ureche, şi chiar în momentul acesta  vorbitorul, ca şi cum ar fi auzit întrebarea, explică că portretul din centru este al scriitorului buzoian Vasile Voiculescu, născut la Pârscov, autor de poezie religioasă  ca şi protagonista acestui eveniment. Cei care participă la lansarea acestei cărţi, o carte frumoasă, cu copertâ-veşmânt albă precum o mireasă, cum desprind din cuvântul cald al părintelui Mihail Milea, sunt profesori şi elevi ai şcolii din Verneşti, alături de care se află şi dir. prof. Graţiela Petcu, prieteni, rude, scriitori buzoieni.

Cartea “ Mireasa din sufletul meu” începe cu un Prolog care a trezit interesul şi acestei foarte tinere cititoare de clasa zero de lângă mine căci, până să înceapă activitatea,  citise prima pagină, iar acum filmează tocmai momentul în care, de la masa  încărcată cu flori a prezidiului, vorbeşte Pr. Prof. Dr. Mihail Milea, membru în Uniunea Scriitorilor din România. Şi ce frumos vorbeşte! Aşa cum scrie în  textul de apreciere de la sfârşitul cărţii cu titlul CUVINTE

              Lorena Gabriela are o relaţie personală, pornită din inimă, cu Duhul Sfânt, Care se revarsă în om prin deasă spovedanie, prin rugăciune şi prin prezenţa la Sfânta Liturghie în biserică. Acest volum de versuri este în sine PSALTIREA profesorului de LIMBA ROMÂNĂ care rezonează cu Psalmii lui Arghezi, poet care nu L-a uitat pe Dumnezeu în perioada comunistă. Poeziile acestea curg din inima ei  ca un râu plin de versuri care se leagă şi care formează un tot unitar, “ apa cea vie”după care însetează sufletul din noi. Autoarea  îşi vede poezia ca pe o mireasă pregătită să iasă în lume: “Mai frumoasă, mai demnă decât orice renume,/ Mai curată, mai pură decât cerul Tău sfânt,/ Că-i sămânţă aleasă din sfântu-Ţi cuvânt!” ( EPILOG)

În numele celuilalt indrumător al acestei lucrări, Pr. Prof. Dr.Aurelian Damian, absent din motive binecuvântate, vorbeşte mama domniei sale Floarea Dimian, preşedinta Cosiliului Judeţean al Persoanelor Vârstnice, care este întru totul de acord cu ceea ce scrie fiul în textul de apreciere, din cartea lansată azi, cu titlul: CĂTRE AUTOARE ŞI…CĂTRE CITITORI!  Părintele Damian răspunde în textul său unor întrebări, dileme pe care şi le exprimă autoarea în PROLOG: “ Prin urmare, dragă Dăscăliţă şi uceniţă, bine zici tu, dintru început, că nu de la tine ai scris poezie! Poezia, ca şi proorocia, este un dar. Un dar uneori greu de purtat, consumator şi totodată generator de emoţie!, trudnic ( vezi Moise, Ilie, Iona), cum repetat, dar nu ostentativ, afirmi pe mai tot parcursul acestui cuvânt lămuritor, justificator!”

Din cuvântul ultimului vorbitor, ing. Nicolae Muşat, care face aprecieri  atât asupra muncii depuse în cei trei ani pentru desăvârşirea acestei cărţi de mare valoare, cât şi a talentului cu care este înzestrată profesoara de  Limba şi literatura română în realizarea poeziilor cu tentă religioasă, accesibile oricărui cititor, înţeleg că nu neapărat trebuie să  fii licenţiat în domeniul literelor ca să scrii-proză sau poezie.  Dumnealui e inginer, şi scrie! Asta înseamnă că revenim la ce scrie Lorena Gabriela în Prolog, darul scrisului îl  ai de la Dumnezeu, cu alte cuvinte. Dumnezeu îţi dictează ce să scrii în nopţile în care nu poţi să dormi cuprins/cuprinsă de febra creaţiei.

La finalul discuţiilor, aprecierilor din partea publicului, autoarea  cărţii lansate azi  “Mireasa din sufletul meu”, înainte de a explica lungul drum al creaţiei până la materializarea ei, a creaţiei, în ceva palpabil, face următoarea observaţie legată de numele cu care semnează pe copertă, Lorena Gabriela Gherghe, şi nu Gheorghe cum e în CI. Greşeala unui lucrător din primărire a făcut ca din acte fraţii să nu mai fie fraţi, adăugând  la  numele tatălui, cănd i-a schimbat buletinul, o literă în plus.

Activitatea se încheie cu momentul acordării autografelor şi simt că prietena prietenei mele Mihaela Cristescu- ca la matematică : două cantităţi egale cu a treia sunt egale între ele-, devenită şi prietena mea, începe să se relaxeze, fiind în continuare doar toropită de oboseala  de care va scăpa după câteva zile. Invitaţii schimbă impresii între ei, sunt de aceeaşi părere-evenimentul a fost unul de înaltă ţinută artistică şi spirituală.. Primesc binecuvântarea părintelui Milea, o iconiţă, revista  Pâinea vieţii şi revista Orizonturile bucuriei, ambele de factură religioasă şi socială. Plec mai bogată spiritual şi cu gândul de a lua exemplul Lorenei care şi-a luat rolul Mariei din Biblie, nu ca mine, al surorii acesteia , Marta. La cât mai multe cărţi reuşite, Lorena! Doamne-ajută!

 

Facebooktwitterby feather