Eugen Serea
Îngerul
Ieri la fereastra mea un înger
S-a prăbușit printre mușcate
Cu aripile împușcate
De gloanțe vii din lemn de sânger…
L-am ridicat încet pe palme
Cu grijă, să nu-l doară Zborul;
Să-i ostoiesc din plânset dorul
L-am mângâiat cu vorbe calme…
Când s-a mai liniștit oleacă
Din zbaterea-i de stea fecundă,
M-a fulgerat preț de-o secundă:
,,O, Doamne Sfinte, dacă-mi pleacă?”
Mi-am înmuiat inima, tandru,
În Ochiul de topaz al zilei,
Și-am stors apoi Lacrima milei
În candele de mirt și leandru…
Și aripile-i albe, fine,
I le-am spălat cu vinul rugii,
I-am alinat rănile fugii
Cu untdelemn de stări divine…
El a oftat ca o vioară
Și-a adormit târziu în noapte
Ca spaimele în cifra șapte
Când ce nu știm ne înfioară…
I-am privegheat visele frânte
Îngenuncheat de-a vieții goană;
A Maicii Domnului icoană
A început duios să-i cânte…
Și-n Templul odăiței mele
Au tămâiat, deodată, crini:
Chiar Maica Veșnicei Lumini
I-a pus pe cap cununi de stele…
L-a strâns ușor la piept de taină
Ce-a alăptat Pruncul flămând,
L-a sărutat pe frunte, blând,
Și l-a-nvelit cu-a lunii taină…
El doar a tresărit o clipă,
Zâmbind în somn, cu ochii-nchiși:
,,Fii Luminii, sinuciși,
N-or ști că Zborul se-nfiripă…”
La rândul meu, fără de veste,
În Apele mai sus de cer
Căzut-am, țurțure de ger,
Și m-am topit ca-ntr-o poveste…
,,Aici e-atâta sfântă pace!…
Lumina lină, fără sunet…”
Dar ceru-i spart de-un glas de tunet
Și-un fulger visul mi-l desface!
Era furtună-n noapte-afară,
În zări, departe, mijeau zorii
Și se trezeau în muguri Sorii
Sub ploaia-ntâi de primăvară…
Și două aripi luminoase
Mi-au apărut pe cer, sfințindu-l!
,,Îngerul meu!”… Nemaisimțindu-l,
O teamă-mi săgetă prin oase…
Mă părăsise Mesagerul…
Cu aripile vindecate
Zburase-n Cetele plecate
Doar Domnului, cântând Misterul…
Da-n strigătul ce mă trezise
Recunoscut-am dintr- odată
Trimis de al Luminii Tată,
Pe păzitorul meu de vise…
Și Taina Tainelor promise
Mi-a-nmugurit pe umeri, iată!
( vol. Ninsoare în august)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..