Eugen Serea
Inima
Un Templu-n ruină, pustiu și străin,
Clădit pe nisipuri fierbinți, mișcătoare,
Prin ușile-i sparte, tăios și hain,
Pătrunde doar vântul, cu șuier e doare…
Foșnind prin unghere, gângănii scârboase
Așteaptă flămânde, cu ochii de jar;
Privesc împrejur la icoanele roase
De colți ca de fiară; mă tem și tresar…
E tot mai răcoare, căci ziua, de-acuma,
Se pleacă spre seară și ochii-mi sunt grei;
Uitate, departe, sunt râsul și gluma;
Se-apropie noaptea cu spaimele ei…
Părinte Preasfinte în ceruri, spre Tine
Îndrept a mea rugă, eu, vierme de lut,
Cu lacrimi Îți cer, pierde răul din mine
Și-ndată dărâm-acest Templu urât!..
În locu-i ridic-o Biserică sfântă
Pe Piatra-i din veac ce se cheamă Isus,
Plămadă de lut și Lumină frământă
Și fă-mă iar Om întru cele de sus!…
Și dă-i totdeauna părintelui meu
O inimă bună ca proaspăta pâine,
Alături de el să nu-mi pară prea greu
Prin noapte când trec către ziua de mâine…
Acum, când nici moartea nu ne mai desparte,
Aud o cântare ce nu vrea să stea,
Venind de departe, de tare departe,
De-aici, dinlăuntru , din inima mea:
,,Părintele meu, o, părintele meu,
Izvor de lumină în noaptea adâncă,
Pe inima ta, Sfântul Duh Dumnezeu
Clădește-al Său Templu, ca și pe o stâncă…”
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..