Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Isihie

Eugen Serea – Isihie

Eugen Serea
Isihie
O, sfântă liniștire!…Ce pace dulce-mi dai!
Precum o mare calmă sub razele de soare…
Ca fulgii de zăpadă în prima lor ninsoare
Lin, gândurile minții se-aștern în Alb de Rai…

Nu mă mai poartă, Doamne, mișcările de Iad
Spre rațiuni sau patimi străine de Lumină:
În ardere tăcută de candelă prea plină
Întreaga mea ființă se reîntoarce-n Vad…

Cu-același Dor cu care genunchi de Dumnezeu
În Ghetsimani, pe iarbă, lăsat-au urmă sfântă,
Cuvântul mă grăiește, mă plânge și mă cântă
Pe corzile Iubirii, de aur blând și greu…

În forma unei Inimi mă toarnă, plumb topit,
O aripă de Înger, cu fâlfâiri de Taină…
Nu mai sunt gol, Iisuse: Lumina îmi e haină
Și rugăciunea însăși, în Tine, s-a oprit…

Sublima curățire de spaime și urât
Pe Apele din Ceruri plutește ca un nufăr
Și înțeleg că-n viață, oricât ar fi să sufăr,
În fața Veșniciei e-o clipă…Doar atât!

Când Lacrima mă scurge din nou către pământ
Cu unduiri de lavă și străluciri de stele
Dintr-ale Tale, Doamne, mă-ntorc într-ale mele
Și Ți le-aduc ‘nainte: ofrandă de Cuvânt…

( vol. Călărețul Ultimei Umbre)

Facebooktwitterby feather