Eugen Serea
Isihie
O, sfântă liniștire!…Ce pace dulce-mi dai!
Precum o mare calmă sub razele de soare…
Ca fulgii de zăpadă în prima lor ninsoare
Lin, gândurile minții se-aștern în Alb de Rai…
Nu mă mai poartă, Doamne, mișcările de Iad
Spre rațiuni sau patimi străine de Lumină:
În ardere tăcută de candelă prea plină
Întreaga mea ființă se reîntoarce-n Vad…
Cu-același Dor cu care genunchi de Dumnezeu
În Ghetsimani, pe iarbă, lăsat-au urmă sfântă,
Cuvântul mă grăiește, mă plânge și mă cântă
Pe corzile Iubirii, de aur blând și greu…
În forma unei Inimi mă toarnă, plumb topit,
O aripă de Înger, cu fâlfâiri de Taină…
Nu mai sunt gol, Iisuse: Lumina îmi e haină
Și rugăciunea însăși, în Tine, s-a oprit…
Sublima curățire de spaime și urât
Pe Apele din Ceruri plutește ca un nufăr
Și înțeleg că-n viață, oricât ar fi să sufăr,
În fața Veșniciei e-o clipă…Doar atât!
Când Lacrima mă scurge din nou către pământ
Cu unduiri de lavă și străluciri de stele
Dintr-ale Tale, Doamne, mă-ntorc într-ale mele
Și Ți le-aduc ‘nainte: ofrandă de Cuvânt…
( vol. Călărețul Ultimei Umbre)

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..