Eugen Serea
Lacrima
Mi-a mai rămas vreo Lacrimă în noapte
Din vremea când voiam și eu să știu:
Cine mi-a interzis fructele coapte?
Când am fost otrăvit cu negre șoapte?
De ce păzește-un înger Pomul Viu?
Mi-a mai rămas vreo Lacrimă în viață,
De când pliveam cu ochii de copil
Grădini, în geamul florilor de gheață?
Și-ntr-a iluziilor rece dimineață,
Mă jefuia un soare trist, debil!…
Mi-a mai rămas vreo Lacrimă ascunsă
Intr-un abis de minte indecent,
De când zburam, idee neajunsă,
Cu gândul, sfântă taină nepătrunsă,
Și visul meu era har inocent?…
Mi-a mai rămas vreo Lacrimă tăcută
S-o-mpărtășesc, în ruga unui vers,
Cu un prieten-stea neprefăcută?
Din Dragoste născută, nu făcută,
‘Nainte chiar de veci și Univers!…
O, Lacrimă prin care-am fost făcut,
Mai plânge-mă, sfințește-mă-nc-o dată!…
Prin Harul Tău, văzut și nevăzut,
Ridică-mă, în moarte am căzut
Și-nvață-mă, Iisus, a plânge:
,,-Tată!”…
( vol. Ninsoare în august)


