Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Lăsare la vatră

Eugen Serea – Lăsare la vatră

Eugen Serea
Lăsare la vatră

Din luptele Luminii mă voi lăsa la vatră
Că slova Ei zadarnic a fost săpată-n piatră…
Voi lepăda condeiul, coroane să nu ardă,
Gusta-va Proorocul tăiș amar de bardă,
În mâna de Arhanghel se ofili-vor crinii,
Pe Frunte apăsa-vor, cu neagră ură, spinii,
Chiar frații s-or ucide în numele Iubirii…
Și gândul închinării Egiptului robirii
Turna-va în pustie vițel frumos de aur!
Pe-un blid de linte-or vinde al inimii tezaur,
Și vor sluji Mamonei, dar și lui Adonai,
Cu trupurile-n patimi și sufletele-n Rai…
Curați le vor rămâne doar psalmii de la strană,
Cangrena le va roade condiția umană:
Din privegheri de noapte și posturi doar cu apă
Zidi-vor Catedrale, trufia să le-ncapă!
Sub straie aurite sluji-va Domnul, trist,
Sub cruci pomeni visa-va creștinul optimist…
Apocalipsa? Bârfă de piață și de blogg
Ce ruguri va aprinde la un banal:
„Vă rog!”
Aproapele-oglindi-vor cu ochi flămând de fiară:
„Nu-i în Credința Dreaptă, deci merită să piară!”
S-or da și doctorate din vieți de Sfinți Părinți,
Ei, din icoane roase, vor lăcrima, cuminți…
Iluzia Puterii le va orbi Privirea,
Pe norii albi nici pruncii n-or aștepta
Ivirea,
Ascunde-vor Scriptura „nejudecând”
pe alții,
Și-n loc să le slujească, sluji-vor ei Înalții…
Iar după vieți păgâne, trăite în minciună,
Vor ctitori sălașuri de rugă, ca arvună:
„Pe cât de aspru-i Domnul, pe-atât devine blând
La mijlocirea Maicii, îngenunchind plângând!”

Știu, îmi veți spune: ” Frate, tu prea le știi pe toate,
Dar lumea asta, totuși, nu merge ca pe roate!
Ce?…Fără mâzgălirea a zeci și zeci
de foi
Hristos nu se îndură de oameni în
nevoi?!
Retrage-te în pace și nimeni nu-ți va cere
Nici revenirea-n forță, nici statul în tăcere…
Ia vezi-ți tu mai bine de viața ta în Domnul!
Sau te-o fi pus vreun demon ca să ne tulburi somnul?”

Da, gândurile voastre născute-s ca să doară
Și vise să-mi dărâme ca pietrele de moară,
Din mine să rămână doar oase și cuvinte
Și-abia atunci, doar unii, vă veți aduce-aminte:
N-ați suferit în versuri Cuvânt de-nvățătură,
Doar simple lamentații din propria natură…

Îmi veți vedea solia la Judecata Vie,
Dar nu spre mântuire, ci doar spre mărturie!

( vol. Călărețul Ultimei Umbre)

Facebooktwitterby feather