Eugen Serea
Lună plină

Ce Lună mare, clară, albă, plină,
Țesută din octave de lumină
În pântecul tăcutelor tenebre
Al unei demne, mistice algebre,
În care doi plus doi mai fac și trei,
Mai fac și cinci, dar numai dacă vrei.

De raza-i rece toate se-nfioară
Ca un arcuș de plânsul din vioară,
Captiv din vremea-n care lutierii
Ciopleau în lemn Lumina Învierii,
Ca lebăda, în ultimul ei cânt,
Să aibă cer, când zboară din pământ.

Turnate în argint sunt toate cele,
De parcă ieri au curs, domol, din stele,
Izvoarele țâșnesc din vase sparte
Spre frunzele foșnind în rit aparte,
Iar florile sunt sfintele cățui
Ce tămâiază demonii oricui.

Blând, Luna plină lunecă sub pleoape
Precum Santa Maria, lin, pe ape
Spre alte Indii, căi necunoscute
Bătătorind, ca arcele pierdute
Într-un Triunghi în care tot dispar
Trufiile căderilor din Har.

În joacă, după nori când se ascunde,
Ne răscolește visele profunde,
Ne sperie cu spaime ancestrale,
Dezvăluie origini vechi, astrale,
Aduce vești din lumea celor duși,
Trezește zâne, vraci sau spiriduși.

Și, uneori, hrănindu-ne lycanii,
Alungă Umbra Morții din ikranii
Sătui de zboruri frânte prin Pandora,
Dorindu-și pace sfântă-n Meteora,
Cu aripi strânse, agățați de stânci,
Chemând sihaștrii rugilor adânci.

Atrage și respinge, totodată,
Aceasta Lună grea, imaculată,
Dă boala-n oase, dă și vindecare,
Sfărâmă-n sânge punțile de sare
Ce arcuiesc nădejdi spre Absolut
Din flacăra iubirilor de lut…

luni, 13 iunie 2022
Sfânta Treime

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Lună plină/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 14 iunie 2022