Eugen Serea
Ninge iar…
Ninge, ninge pe pământ
Cu petale de Cuvânt,
Cad din Pomul Vieții flori
Peste crucile din zori.
Ale plângerilor văi
Au albit sub pașii Tăi,
Doamne-al fulgilor de nea,
Naște-Te și-n ieslea mea!
Nu am daruri, nu sunt mag,
Dar Te-oi legăna cu drag
Într-o lacrimă de dor
Și-am să-Ți cânt încetișor:
,,Doamne, Foc în serafimi,
Necuprins în heruvimi,
Fiule făr’ de-nceput,
Odihnește-Te de Lut!”
Astăzi Cerul s-a deschis
Raiul nu mai este Vis,
Zâmbetul lui Dumnezeu
L-am văzut acum și eu.
Maica Sfântă m-a privit
Ca pe fiul ei iubit:
Sabia din pieptul ei
Umbra crucii-n ochii mei…
Ninge iar
Ceru-i de zăpadă
Lacrimi în dar
Fulgii-ncep să cadă,
Ninge blând,
Zbor de îngeri, sfânt,
Ninge, ninge pe pământ!
Ninge iar,
Pruncul să-mi rămâie
Aur în dar,
Smirnă și tămâie.
Ninge blând,
Cânt de leagăn, sfânt,
Ninge, ninge pe pământ!
Eugen Serea
Steaua
Steaua strălucea,
În iesle Pruncul pace aducea
Maicii Domnului
Ce-L priveghea pe apa somnului…
Magii-n zări de vis
Sfințit-au Cartea Regelui Promis,
Păstorașii-au dus
Prin sate vestea Nașterii de Sus…
Îngerii în zbor
Urcat-au Vieții lacrima de dor,
Vite fără grai
Pășteau lumina luncilor din Rai…
Iosif doar ședea
Îngenuncheat minunii ce-o vedea,
Încă fumegând
Opaițul ardea într-al său gând…
Odihneau pe fân
Tămâia Înțeleptului Stăpân,
Aurul în dar
Și smirna- ‘Nfricoșatului Hotar…
Steaua strălucind
Cânta al Fiului întâi colind:
,,Azi pământu-i Cer
Și florile sunt dalbe, Leru-i Ler!”