Eugen Serea
Noapte de aprilie
Noaptea sărută ușor
Pomii în floare
Susură vântul în zbor
Cântec ce doare,
Sapă miresmele vad
În Veșnicie,
Lacrima-i gândul nomad
Și Apa Vie,
Norii-n tăcere o șterg
Pe-obrazul lunii,
Stelele stau, deși merg
Trase de funii,
Lutul vorbește în somn
Raiul visându-l,
Minții Cuvântul i-e Domn,
Dar nu și gândul,
Taine izvoare șoptesc
Stâncilor mame,
Păsări icoane cioplesc
Fără de rame
Sevele urcă la cer
Dor de Lumină,
Toate se nasc și-apoi pier
Iarăși în tină,
Inima nopții ascult
Lină, cum bate,
Către un cânt de demult
Frica-mi abate,
Aripi de înger mi-ating
Tâmpla fierbinte
Fire de iarbă-mi împing
Pașii-nainte,
Doarme, ascunsă-n genunchi,
Ruga umilă,
Doruri îmi strânge mănunchi
Luna, cu milă,
Brazii foșnesc iubitori
Cetini pe-aproape,
O, de-ar veni primii zori,
Să mă îngroape
Sub crucea nopții ce-a fost,
Fără să fie,
Leagănul fără de rost
Pruncului, mie,
Razele soarelui, blând,
Nu luna nouă,
Cerul deschidă-i, arzând,
Boabei de rouă…
( vol. Ninsoare în august)
by