Eugen Serea
Muguri
S-a-ntors cuminte Soarele în muguri
Dintr-ale supernovelor vii ruguri,
Pulsează în quasarii verzi, pe ramuri,
Galacticele Învierii hramuri…
Vântul Solar străvechile mistere
Le-adie-n zvon de muzică de sfere
Și-n închinare-ngenunchează-n tină
Preasfintei Născătoare de Lumină…
Iar Cosmosul întreg se înfioară
La cântecul de Maică și Fecioară,
Mărire-i dă, cu primăveri din goluri,
În Alb îngemănat cu îngeri stoluri…
Natura e o Harfă aurită
De Mâini de Pantocrator făurită,
La pieptul ei vibrează zece stringuri:
,, –Prin Crucea Ta, noi nu mai suntem singuri!”
Și de la A.R.N.la Heruvimii
Privind adânc în Tainele Luminii,
Tot ce e viu slăvește Învierea
Căci Duhul Sfânt le-a-nmugurit tăcerea…
Și-n tahioni reverberează cuantic
Cuvântul dezrădăcinat Semantic:
,, –Ni Te-ai zdrobit ca boabele de struguri
Și Vinul Nou ni-e Sevă dulce-n muguri!”
(vol. Ninsoare în august)
by