Noul Orfeu-antologie de poezie română de azi
Eugen Serea
Acasă

Trec zilele, trec anii și-mi bate tot mai rar Ceasornicul din tâmple, cu limba lui de clopot
Și-aud spaima firească de-al Nemuririi dar
Șuvoiul din clepsidra vărsându-mă în ropot…

Și tot mai des la vremea întâiului meu Rai
Mă poartă amintirea în larg vârtej de minte
Și mă revăd plăpândul, ne-ncoronatul Crai
Al lumii de candoare din pruncul cel cuminte…

Înflăcărat de vise născute din povești
Cu ochi măriți de taine, nedumeriți de doruri
Eu Te purtam în suflet pe Tine, Cel – ce-ești,
Cum îngerii și sfinții Te poartă-n albe coruri…

Dar Timpul-ca acidul-m-a tot săpat tăcut
Pân-am ajuns străinul privindu-mă cu teamă
De-acolo, din oglindă, tăios și prefăcut,
Precum un vechi prieten ajuns un om de seamă…

Sunt tot mai trist și singur, trăiesc ca într-un vis
Dar inima-mi tresare când Glasu-Ți mă-nfioară,
Și-atunci, prin întuneric, Te caut în Abis
Cum caută arcușul Lumina din vioară…

Dar negăsind Portalul de trecere spre Cer,
Plângând, Îți las Cuvântul încet să mă pătrundă
Până-n cel mai din urmă și-ntunecat ungher
În care Neființa a vrut să mi s-ascundă…

Acolo, în tăcere, Te regăsesc Iisus
Într-o bătaie sacră de Inimă rănită
De tot ce îmi pusesem de Tine mai presus
Când mă credeam o jertfă arzând neprihănită…

Oare-oi mai fi vreodată copilul care-am fost?…
De ce m-ai scos din lume? De ce
m-ai pus deoparte?…
Cine sunt eu, Iisuse?…Mi-arată al meu rost:
De ce mi-ai pus în mână condei și Sfânta Carte?!…

,, – O lacrimă curată din ochi de Dumnezeu
Ești pentru-acei pe care, crud moartea îi apasă,
Scurgându-se în versuri de pe obrazul Meu…”

– Primește-mă, Iubire!…,, Bine-ai venit Acasă…”

15 – 16 martie 2008

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Noul Orfeu- antologie de poezie română de azi – Acasă/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 25 aprilie 2022