Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea-Omul banal

Eugen Serea-Omul banal

Eugen Serea
Omul banal

Adesea trec singur prin oamenii gri
Cu visele moarte, cu spaimele vii
Și-ncerc să le-aduc o rază de soare
Cât încă îmi pasă, cât încă mă doare…

Și nu-mi găsesc, Doamne, odihnă din Zbor
Decât în Lumina ce-a plâns peTabor,
În semeni mă scurg ca lacrima-n noapte,
Ca noaptea în lună, ca luna în șoapte…

Nu-mi trebuie slavă, avere nu vreau,
În dar sunt primite și-n dar eu le dau
Și Apa Ta Vie din Norul Ivirii
Și Focul Tău Sacru din Templul Privirii…

Mi-e inima frântă și aripa grea
Și geana străpunsă de Sabia Ta,
Dar toate-mi sunt dragi, că toate-or să moară…
Din umbră de Cruce, Iisuse, coboară!

Sunt un om banal cu o viață măruntă
Ca un fulg de nea pe o tâmplă căruntă,
Copilul din mine, însă e Viu!
De-aceea eu pot doar să fiu…

(vol. Călărețul Ultimei Umbre)

Facebooktwitterby feather