Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Pe colină

Eugen Serea – Pe colină

Eugen Serea
Pe colină

Urla un lup, azi-noapte, pe colină…
Se tânguia a foame, a pustiu,
A moarte, a ceva ce n-am să știu,
Umplându-mă de jale, spaimă, vină
Și de regretul de-a fi, încă, viu..

În imnu-i frânt, totemica jivină,
Spre Luna radiantă sidefiu,
Cu note guturale, străveziu,
Ca-ntr-o icoană veche, bizantină,
Mărturisea rătăcitorul fiu,

‘Nălțând și el o rugă clandestină
Sub cerul înstelat, cu gust sălciu,
Sperând că-naripatu-i bidiviu
Va tresări, din sfera lui senină,
Ca la un semn de clopot argintiu.

Se-ngemăna, în carnea mea, străină,
Cu albul os, cu nervul rozaliu,
Un zbor naiv, sălbatic, purpuriu
Ce implora, dârz, Pronia Divină,
Un strop de Har poetului candriu.

La fel de brusc cum s-a sfârșit o Cină,
S-a potolit, tăcând într-un târziu
Și-a dispărut în gerul cenușiu…
Eu am rămas…Și-am zmuls din rădăcină
Tot ce nu sunt și-aș fi putut să fiu!

Și-am plâns și eu, azi- noapte, pe colină…

miercuri, 3 februarie 2021

Facebooktwitterby feather