Eugen Serea
Piramide
Flăcări de piatră scurg către cer
Înstrăinatul mister,
Inima voastră, cruce a Firii,
Mult prea tăcută privirii,
Cântec de leagăn, vântul v-adoarme,
Zborul vă sfarme,
Stelele reci priveghindu-vă luna,
Aspră, minciuna,
Vise de rouă nasc în deșert
Raiul încert,
Dunele-nchină-n zbaterea pleoapei
Plânsetul Apei,
Până-n izvoare ștearsă-i cărarea,
Unde e marea?
Dus-au profeții-n ochii lor grei
Ploaia cu ei…
Urlă-n clepsidra strânsă în gheare
Rugă de fiare,
Liniștea minții mistuie Raza,
Soarele oaza,
Fierb precum seva în scorpii, în șerpi,
Ochii mei sterpi…
Și, vai, deși tremur ca frunza, mi-e milă
De-a Timpului silă:
Știu, Viața se teme de colții flămândului,
Dar el, de capcanele gândului…
( vol. Ninsoare în august)


