Eugen Serea
Primul cânt
Din primul meu cânt de Lumină și Slavă,
Iisuse, mi-ai dat libertate să zbor,
Să știu ce e miere, să știu ce-i otravă,
Să știu cât de dulce-i spre Viață să mor…
Aveam pe-atunci mult prea fragedă minte,
Prindeam Necuprinsul în cerul de gând,
Iar inima-peșteră fără cuvinte
Stârnea doar Ecoul din cuibu-i flămând…
Urcat pe Taborul Vederii Eterne,
Cu fața-n țărâna din care-am venit
Simțeam cum Ființa Iubirii mă cerne
De bezna uitării în Albul Zenit…
De-atunci Firea-ntreagă îmi e străvezie
Și tainele toate-văzute prin Har,
Izvoarele-mi dau din adânc Apă Vie
Iar eu sunt o jertfă pe-al Lumii Altar…
Și cânt pe-ale inimii corzi de tăcere
Un psalm de-nchinare a voii din piept
Deși tot mai rece și sincer mă cere
În brațele-i, lutul, cu doru-i nedrept…
Ard spaime-n luceferi și luna mă doare,
Vreau orișice suflet să guste ce-i Sfânt,
De-aceea și lacrimi și zâmbet de Soare
Sculptez în icoane de Foc și Cuvânt…
( vol.Vecernie)
by