Eugen Serea
Schimbare la Față (I)
Nimic din tot ce-i viu nu-infailibil,
Doar inima curată-i o oglindă,
Cu lacrimi vă mirați: cum de-i posibil
Pe Dumnezeu și oameni să-i cuprindă?!
Iar astăzi, Domnul Însuși ne învață
Că omul sfânt este Stăpân-a- toate:
Iisus Hristos ni S-a schimbat la Față
Doar ca să ne arate că se poate…
De frig și de-ntuneric lumea-i plină,
Cum, oameni buni, de nu vă bucurați?
Aveți pe trupuri straie de Lumină
Și-n inimi Focul Sacru Îl purtați!
Și cine poate, oare, să îndure
Măsura forței Soarelui din noi?
Din față-I fug făpturile impure
Ce-ar vrea să ne întoarcem în noroi…
Dar dacă Neființa o alegeți,
Apoi vă întrebați de ce persistă?
Cum, voi fiind lumină nu-nțelegeți
Că întuneric, practic, nu există?
Există între toate doar Iubire
Și fără ea, nimic nu poate fi…
Ziua de azi e-un strop de nemurire:
O, de-ați pricepe asta, într-o zi!
Chiar dacă noaptea-ncepe să se-ntindă
Și teama vă apasă tot mai grei
Priviți-vă cu-atenție-n oglindă:
Noi, astăzi semănăm cu Dumnezeu…
(vol.Călărețul Ultimei Umbre)