Te iubesc ca nimeni altul,
ca un val fugind pe mare
ce, deodată, face saltul
printre razele solare.
Te iubesc, a mea furtună,
ploaie caldă dintr-o vară,
stea alăturea de Lună,
pacea unui vânt de țară.
Simt că multele cuvinte,
pentru tine se așează
doar în versuri să te-alinte…
Într-un fel te venerează!
Te iubesc ca-ntr-o frăție
fără gelozii nebune,
fără vreo vinovăție,
doar cu gândurile bune.
Te-am iubit ca nimeni altul,
dimineți întunecate,
când erau să dea asaltul
răsăriturie… toate.
Te-oi iubi chiar după moarte,
după lespezi de morminte
și din fiecare carte…
Ultima să știi nu minte.
![Urmareste-ne pe Facebook Facebook](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/facebook.png)
![Distribuie pe Twitter twitter](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/twitter.png)
![feather](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/icon.png)