Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Scrisoare către cer

Eugen Serea – Scrisoare către cer

Eugen Serea
Scrisoare către cer

Te-am întâlnit pe vremea când trăiam
Un cer mai gol de sfinți decât pământul;
Rostogolisem piatra pe mormântul
Cuvântului: în duh nu mai grăiam…

Mă rătăcisem, dus pe alte căi
Decât a Adevărului și-a Vieții:
Cu spirit nestatornic, tinereții
Îi închinasem partea celor răi…

Nu m-așteptam să Te găsesc curând
Și nu Te-am cunoscut de prima oară…
Ființa mea trăgea încet să moară,
Arareori vreo rază mai furând…

,,Oare-am bătut degeab-atâta drum?…
E doar un om ca orișicare altul !…
Mi-o lumina Adâncul sau Înaltul?…
Voi învia ca Phoenix-ul din scrum?…

Tu m-ai primit…O, taină minunată
A Avvei de-a se recunoaște-n fiu!…
Mi-ai dat puterea-n duh de-a fi iar viu
Și-am plâns spre cer întâia oară:
,, – Tată!”…

În preajma Ta simțeam Sfânta Lumină
Ca pace, nevisând la alte zări…
Inima mea, Celestei Așezări,
Liturghisea Iubirea-n dar, deplină…

Mi-ai insuflat curaj și libertate
Și înțelesuri tainice, adânci:
,, -Pe cei ce te urăsc să nu-i vezi stânci
Ci doar Potire Sfinte, deșertate!”…

Zâmbetul blând, privirea Ta cea caldă
Mă ridicau în zbor din Iad în Rai:
Atât de dulce, Avva, îmi erai
Ca ochiului o Lacrimă ce-l scaldă!…

De ce nu te-am știut păstra aproape?
De ce nu ți-am îngenuncheat mai des?!
Dorul de Tine-n piept când îmi dă ghes,
Uitarea a știut să mi Te-ngroape…

,, -Ne vom mai întâlni, e vreme lungă…”
Gândeam, de vinul Lumii amețit…
Dar vântul iernii când s-a întețit,
Au început păcate să m-ajungă…

În Apa Veșniciei luminoase
Aflat-am, nu demult, că Te-ai topit
Și lacrimile, brusc, m-au potopit:
Altarului din inimă- prinsoare…

,, -Ce singur sunt, Iisuse!…Ce durere
Îmi sfâșie vremelnicul meu cort!…
Eu însă știu că Avva nu e mort:
E-n Mâna Ta, în Slavă și Putere!”

Mă ‘nalț spre cer, întreg o rugăciune,
Ca fumul de tămâie din cățui:
În noaptea rece-a tristei cetățui
Păstrează-mă al lui Iisus tăciune!

Metanie punând, cer iertăciune…

Facebooktwitterby feather