SACRIFICIU, IUBIRE ȘI TRĂDARE – PILDELE MÂNTUITORULUI

  „Să nu credeți că am venit să aduc pace pe pământ; n‑am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să‑i despart: pe om de tatăl său, pe fiică de mama ei și pe noră de soacra sa, așa încât dușmanii unui om vor fi chiar cei din familia lui. Cel ce iubește pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine și cel ce iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Și cel ce nu‑și ia crucea și nu Mă urmează nu este vrednic de Mine. Cel ce‑și va găsi viața o va pierde, dar cel ce‑și va pierde viața de dragul Meu, o va găsi.”  – Matei 10: 34-39

  Din iubire pentru adevăr și din ură pentru minciună, Mântuitorul Hristos a pătimit și S-a jertfit pe cruce, iar pilda pentru îndreptare rămâne reperul demnității în salvarea omenirii din robia păcatului.
Pilda despărțirii fiului de tată și de mamă arată că Adevărul este mai vrednic de iubit decât tatăl și mai adorat decât mama. Căci dacă fiul merge după Hristos, iar tatăl rămâne în întunericul minciunii, sabia adevărului lui Hristos îi va despărți. Dacă fiica merge după Hristos, iar mama rămâne străina de tăgăduirea lui Hristos, ce unire poate fi acolo?
Tâlcuirea duhovnicească a pildei lui Hristos o face slăvitul Teofilact al Ohridei:
„Prin tată, mamă şi soacră înţelege tot ce este vechi, iar prin fiu şi fiică, tot ce este nou. Aşadar, Dumnezeu voieşte ca noile şi dumnezeieştile Lui porunci şi învăţături să biruiască toate vechile noastre obiceiuri şi deprinderi păcătoase”.
Pentru dreptate, Mântuitorul este tot atât de pilduitor:
„Nu am venit să împac adevărul cu minciuna, înțelepciunea cu prostia, binele cu răul, dreptatea cu silnicia, răutatea cu omenia, smerenia cu desfrânarea, nici pe Dumnezeu cu satana, ci am adus sabie ca să tai legătura să le despart, încât să nu se mai amestece”. – Iisus Hristos
    Apostolul Pavel sfătuieşte: „Luaţi sabia duhovnicească, care este cuvântul lui Dumnezeu”. 
  Sfântul Ioan a văzut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu în mijlocul a şapte sfeşnice, iar din gura Lui ieşea o sabie ascuţită pe amândouă părţile. Sabia care iese din gură ce putea fi, decât cuvântul lui Dumnezeu Adevărul.
  „Această sabie este mântuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu răul,  atunci și acum, şi din veac şi până în veac.”
Înţeleptul Pavel scrie: „Se sfinţeşte bărbatul necredincios prin femeia credincioasă şi se sfinţeşte femeia necredincioasă prin bărbatul credincios”. 
Dragostea pentru credința lui Iisus, manifestată la Templul din Ierusalim, avea să fie contracarată peste câteva zile în „Patimile lui Hristos”.
La momentul „Intrării în Ierusalim” când alături de ucenici și de cei sosiți din toate ținuturile pentru marea sărbătoare a Paștelui, Domnul Iisus, călare pe mânzul asinei, a fost întâmpinat de mulțime cu bucurie și I-au pe capul Său, ramuri de finic, cântând evlavios:
„Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!”  – Marcu 11: 1-7; Ioan: 12, 12-13; Matei: 21, 1-7; Luca: 19, 28-35

Osana întru Cei de sus

„Și când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe şi la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, şi le-a zis: «Mergeți în satul care este înaintea voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care n-a şezut până acum nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta? Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el şi îndată îl va trimite aici.»Deci au mers şi au găsit mânzul legat la o poartă, afară la răspântie, şi l-au dezlegat. Şi unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: De ce dezlegaţi mânzul? Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, şi i-au lăsat. Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele pe el şi Iisus a şezut pe el. Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii aşterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini. Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: «Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăţia ce vine a părintelui nostru David! Osana întru Cei de sus!» Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece.” (Doxologia)

Toți erau sub tensiunea așteptării unui eliberator, al lui Mesia salvatorul, Care în gândirea lor ar fi trebuit să fie „Împăratul lui Israel”, ce urma să-i scoată de sub stăpânirea romană.
Iudeii l-au recunoscut și l-au întâmpinat cu entuziasm, dar interiorul templului, care devenise piață pentru negustori cu mesele pline de mărfuri, avea să răstoarne uzanțele lumești, care amestecă ceea ce i se cuvenea lui Dumnezeu cu specula care aducea profituri lui Caesar. Răsturnarea lor de către Iisus i-a adus ură de moarte din partea Sinedriului.
Întâlnirea cu ucenicii Lui la „Cina cea de Taină”, reprezintă dovada iubirii și trădării, demonstrată de taina Euharistiei, prin care Iisus le oferă pâine și vin pentru ultima dată:
„Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând:  «Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.» Apoi a luat un pahar cu vin și după ce a mulţumit lui Dumnezeu, l-a dat lor, zicând: «Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului Celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi în Împărăţia Tatălui Meu.» – Matei 26, 26-29; Marcu: 14, 22-26; Luca: 22:17-20; 1 Corinteni: 11:23-25
  Atunci, Iisus le-a dezvăluit gândurile de trădare ale ucenicilor, făcând o comparație între păstorul cel bun şi păstorul cel rău. Vorbind în pilde, le-a zis:
  „Voi toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea aceasta căci scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei. Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, însă, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năştea.” – Matei: 26, 24-31
  „Păstorul” a simțit trădarea care îi întunecase mintea lui Iuda, iar trădătorul, vrând să țină ferecat gândul ucigaș, încerca să scape de bănuială.
  „Și pe când mâncau, Iisus a zis: «Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde». Și Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând a zis: Nu cumva sunt eu, Învățătorule? Răspuns-a lui: «Tu ai zis.» – Matei: 21-25
  La scurt timp au început „Patimile lui Hristos”, cu arestarea, ducerea Lui în fața Sinedriului, căutarea de mărturii mincinoase și calomnioase „de la Ana la Caiafa” – sintagmă care exprimă setea de răzbunare și hărțuirea omului cinstit. Negăsindu-I vreo vină, a fost acuzat de hulă și uzurpare a tronului – „Împăratul lui Israel,  regele iudeilor” – i-au sfâșiat hainele și l-au dus la Pilat din Pont.
  „Arhiereii, bătrânii, cărturarii și cu tot sinedriul și legând pe Iisus, L-au dus și L-au predat lui Pilat. Și L-a întrebat Pilat: Tu ești regele iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: «Tu zici»”. – Marcu: 15, 1-2 
Judecat de Pilat, care „se spală pe mâini”, demonstrează că este depășit de situație.  
Hristos a urmat „Drumul Crucii”, fiind batjocorit pe calea Golgotei spre locul Căpățânii, unde avea să fie schingiuit și  răstignit.
  „Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre! Iar ei i-au dat treizeci de arginţi.” Matei: 26, 14-15
„Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul:  «Împărţit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi»”. – Matei 27-31
Calvarul îndurat de Mântuitorul pe Cruce nu a înăbușit mila Sa dumnezeiască pentru soldații care continuau să-L batjocorească: „Doamne, iartă-i căci nu știu ce fac!”. – Luca: 33, 34.
De când se rugase în Grădina Ghetsimani, lăsându-Se în voia Tatălui, când primise sărutul trădării, până la ceasul al treilea (al pironirii pe Cruce) și ceasul al șaselea (al ultimei suflări), Mântuitorul a îndurat chinurile morții, cu demnitate, fără nicio împotrivire, știind că porunca Tatălui trebuie împlinită.
  „Părinte, în mîinile Tale încredințez duhul Meu. Și aceasta zicând, Și-a dat duhul.” – Luca: 23, 46
Încredințarea sufletului Său de om în mâinile Tatălui, fiindcă, prin Duhul Lui de Dumnezeu, el întotdeauna a fost una cu Tatăl, a împlinit Sfânta Scriptură.
Jertfa Sa pentru mântuirea lumi dovedește virtutea sacrificiului de Sine.
Nădăjduind că orice gând stăruit întru credință este auzit de Tămăduitorul trupurilor noastre și Mântuitorul sufletelor, să ne rugăm pentru tămăduirea și mântuirea noastră și a urmașilor noștri.

  Rugăciune către Mântuitorul
  
Doamne Iisuse Hristoase, revarsă mila Ta asupra copiilor mei (numele), pe care Tu ai binevoit să mi-i dăruiești!
Păzeşte-i sub acoperământul Tău, ocroteşte-i de toate pericolele, depărtează de la ei orice vrăjmaș, văzut și nevăzut!
Deschide-le urechile minții şi ochii inimii, spre lucrul cel bun și de folos sufletului!
Dăruiește-le sănătate, umilință, răbdare şi smerenie, Doamne, să Te cunoască și să Te slăvească!
Îndură-Te de copiii mei (numele) şi întoarce-i pe drumul cel bun, că Tu ești Calea, Adevărul și Viața!
Mântuieşte-i, Doamne, pe copiii mei (numele) şi luminează-le mintea cu lumina înţelegerii Evangheliei Tale! 
Călăuzește-i în calea poruncilor Tale şi învaţă-i, Mântuitorule, să facă voia Ta!
Tămăduiește-mă și mă izbăvește de duhului rău, că toți suntem zidirea Ta și Tu eşti Mântuitorul și Dumnezeul nostru, ca să Te putem slăvi în numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin!

*Rugăciunea este ecoul sufletului la confesiunea către Dumnezeu.

Maria Filipoiu / UZPR
București, România

by

Referinţă Bibliografică

Sacrificiu, iubire și trădare – pildele Mântuitorului/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 27 august 2021