Eugen Serea
Semnele
Când trupurile morților apar
Să bată la ferestrele de suflet,
Când trupurile morților trec iar
Prin ușile-ncuiate de Altar,
Sătule de atât de mult ne-umblet,
Dau mărturie: ,,Viața e un Dar!”
Când pietrele cuvintelor deșarte
Încep să se despice pe pământ,
Când pietrele cuvintelor sunt sparte
De Piatra Unghiulară din Cuvânt,
Se-nvederează miezul lor cel sfânt:
Tăcerea rugăciunilor aparte…
Când lutul de cutremur e cupris
Și își deschide gura lui flămândă,
Când lutul de cutremur e aprins
Și varsă din adâncuri Foc Nestins,
Se înfioară Firea cea plăpândă:
,,O, Doamne Sfinte, Zborul n-am deprins!”
Când inima-ntunericului bate
În plină zi în piepturile reci,
Când inima-ntunericu-o străbate,
Izvoarele fântânii tale seci
Se-ascund în om pe lângă care treci
Indiferent: ,, Câștigă cin’se zbate!”
Dar când catapetesmele, de vii,
Se sfâșie sub Sabia Luminii
Și prin catapetesmele de fii
Trec aripile îngerilor, mii,
Prin Crucea suferinței și-a rușinii
Iisus învie-n Temple străvezii…
( vol. Călărețul Ultimei Umbre)


