Eugen Serea
Singur, Doamne…
Sunt singur, Doamne, singur și stelele mă dor
De-atâta neIubire, de atâta neFior,
În mine valuri albe se sparg la țărm de vis,
Tăcerile sunt lacrimi în ochiul meu închis…
Aruncă raze luna ca dintr-un arc celest,
Îngenunchindu-mi gândul iconicului gest,
Cuvinte mă-nfășoară, tăioase, aspre, reci,
Prin aerul de toamnă Te-aud, grăbit, cum treci…
Lumina Ta-mi destramă clepsidra-n tahioni…
Ce suntem, oare, Doamne? Numai atât? Pioni?
Iluzii-mi umplu spaima dintre Crăciun și Paști,
De ce-ai dorit, Iisuse, în mine să Te naști?
Mă simt ca într-o gară a trenului de ieri
Ce dus-a Veșnicia de-aici spre Nicăieri,
În crucea mea cioplită, adânc, până la os,
Neadormitul vierme și-aduce-al său prinos…
Iubirile mor toate și totu-i în zadar,
Între Infern și Ceruri e-o ușă de Altar,
Abisul se rotește și-n zâmbetul de Rai,
Când Eva mi-a dat mărul,Tu unde îmi erai?
Pe streașină de Templu, Neantul m-a adus:
,, – Ai toată slava lumii! Te-nchină spre Apus!
Dar ai și libertatea în gol să te arunci,
Că îngerii-i vor prinde pe-ai Domului
sfinți prunci!”
Am vrut să fac odată din pietre niște pâini
Și de atunci m-acuză piroanele din mâini
Că nu mai știu pe ape de vers să merg ușor…
Sunt singur, Doamne… Singur…Și stelele mă dor!
(vol.Ninsoare în august)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..