Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Tau

Eugen Serea – Tau

Eugen Serea
Tau
Sub Crucea Ta, Doamne, de jad,
Ard crucile noastre de Iad:
Feștile de os, fumegânde,
În carnea străvechii osânde…

Străine-ntr-o viață străină,
Haine-ntr-o lume haină,
Sub zodia semnului Tau
Nici stelele raze nu dau…

Și noaptea se-nfruptă din noi
Și gerul ne-arată mai goi,
Doar Taina în suflet Se-ascunde
Sub ale păcatului unde…

În chip de Lumină a Vieții
Un demon rânjit-a tristeții;
Dar Cerul pământ S-a făcut
Și Focul în Crin a-ncăput…

Și Mugurul Verdelui crud
Pleznește, iar surzii-L aud,
Flămânzii venit-au la Cină
Și orbii văzut-au Lumină…

În toate asemenea nouă,
Lumina El frânt-a în două:
O parte în ochiul văzut
Și-o alta în ochiul căuzut…

Când Preot și Jertfă și-Altar
Chivotul de Soare și Har
Deschis-a în văzul mulțimii
Plângeau pe capac Heruvimii:

,,–Cum?…Apa să meargă Îl lasă?
Și morții sunt iarăși Acasă?
Mesia promis din genuni
Va face mai multe minuni?!”

Dar oamenii uiă ușor,
Captivi pe Sinai sau Tabor…
Și-atunci, Ea, Iubirea, pe lemn,
Luat-a al Omului Semn!

Și CruceaTa, Doamne, de jad,
Din Rai coborât-a în Iad…

(vol. Ninsoare în august)

Facebooktwitterby feather