Eugen Serea
Mă dor…

Mă dor, Iisus, iubirile ucise
Și inimile-n Duh necircumscrise
Și florile-nghețate de pe geam,
Icoanele de care tot fugeam,
Părerea mea de sine prea înaltă,
Însângerata marmură sub daltă,
Un cânt de cucuvea-ntr-un schit de lemn
Și candelele fără untdelemn…

Copiii omorâți în cer de mame,
Scripturile citite cu mahrame
Și legile ce sunt doar pentru proști
Și temerea de tot ce nu cunoști,
Migrația spre țările mai calde
Și Salomei cu ochii de smaralde,
Întoarcerea a toate în pământ,
Ne-răstignirea firii în Cuvânt…

Și anii dezgolind clepsidra noastră,
,,Acasa mea”, atâta de albastră
Și lacrima din ochii de copil
Și foșnetele Șarpelui, tiptil,
Și patima, cu dulcea ei otravă,
A mea imaginație bolnavă
Și necredința-n Jertfa-n chip nedemn,
Ascunderea simbolului în semn…

Tăișul orb al razelor de lună,
Al pruncilor sărut de ,,noapte bună”,
Ivirea sfânt-a zorilor de zi
Și insomnia nopților târzii,
Piroanele ce Te-au străpuns odată,
Grădina Ta dintâi, de noi prădată
Și dorul tainic din cuvântul ,,dor”,
Aripile bătrânului condor…

Sfiosul clopoțel de primăvară
Și curcubeul ploilor de vară,
Mireasma toamnei grele de belșug,
Arsura albă dintr-al iernii rug,
Lumina cea Preaveșnic Fiitoare,
Și gândul Judecății viitoare,
Și-n dansul lin al fulgilor de nea
Inima Ta mișcând inima mea..

( vol.Ninsoare în august)

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Mă dor…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 12 aprilie 2022