Eugen Serea
Tu, Doamne…
Tu, Doamne, m-ai iubit dintotdeauna,
Chiar mai-nainte de-a mă fi născut,
Oricâte laude Ți-aduc plângând, niciuna
Nu va cânta Iubirea-Ți ca un scut…
Prin Crucea Ta ieșit-am din pământ,
Din întunericul cel dătător de moarte,
Mai greu decât o piatră de mormânt
Cum va putea făptura să o poarte?
Cum va putea făptura decăzută
Cu Făcătorul ei să se-ntâlnească,
Primind în ochi lumina-Ți nevăzută,
Să Te cunoască și să mai trăiască?!
Nu suntem vrednici, Doamne, de iubire,
Te răstignim în fiecare zi,
Tainele Tale stau fără sfințire,
Nu Te mai așteptăm ca să revii…
M-ajută, Doamne, -i noapte și mă tem,
Pe mine si pe cei la fel ca mine,
Auzi cum din adâncuri eu Te chem:
,,Mi-e tare dor, mi-e tare dor de Tine!”
Deosebind frumosul de urât,
Pe Tine te aleg, urând minciuna,
Chiar dacă eu, cândva , Te-am omorât,
Tu, Doamne, m-ai iubit dintotdeauna…