Cade o ploaie ce pare
o pregătire pentru finala concursului de ploi.
Cum va curge atunci ploaia acționată în finală, în doi?
Dumnezeu cu cine se va confrunta în acest sens?
Când o parte din lume, de inundații a murit și alta momentan moare,
eu refugiatul poeziei scriu parcă aș desfășura un colac de salvare…
Nefăcând altceva, prin ce și prin cine să-mi aflu
o iertare,
o binecuvântare
o altă chemare?
”Ce tot vorbești acolo?”
M-a abordat fulgerător muza și apoi a continuat:
”Te-am atras prin inspirație aici să scrii,
să nu dai apelor tribut chiar și poezii…
Nu ești tu mai marele apelor
ori judecător,
marinar sau salvamar!
Chiar potop să fie, aceștia au rolul lor…
Eu pentru tine sunt aici…
În fața Tatălui Ceresc,
cu sau fără tine
poeziile tale au aceeași trecere….
Pentru că am lăsat pământul și apa din care sunt făcută
te-am dobândit ca pe un premiu sau recompensă
nu ca pe un lucru oarecare
să nu încadrezi totul prin scrierile tale
fără rând în geografie sau în istorie.
Te-am atras unde inima salvamarilor
și a tuturor lucrătorilor pe ape
nu-i cuprinsă de iubirile amăgitoare.
Acum că știi de ce te-am atras aici
și nu în mijlocul lumii
prinsă momentan între ape, scrie!
Controlează-ți cu pixul poziția și fizionomia!
Deci, scrie…!
Doar scrierea ta continuă este virgula credibilă
între tine și lucrurile neînsuflețite”.
Vasile Dan MARCHIȘ


