A antologa pagini de interviu imaginar este o muncă apreciabilă care trebuie recunoscută ca atare.
Un interviu imaginar ţine, întra-adevăr, de metalimbaj, de metaliteratură, un fel de, cum spune coordonatoarea volumului, „falling in love”. Ca şi poezia.
Cuvîntul de deschidere, de fapt o argumentaţie deontologică, intră însă în contradicţie cu promovarea unei scrieri „pe placul cititorului”, o convingere etalată în interviul autoarei:
„ Cititorul vrea mereu ceva inedit. Imitaţii, da, fie şi ele! Dar de bună calitate. Altfel, miroase a second hand” (op. cit., p.23). Dar şi cu însăşi condiţia lui: „ Să-ţi închipui că te adresezi întotdeauna unui cititor cultivat, inteligent. Să nu-l subestimezi. Întotdeauna să-l consideri mai cultivat decît tine”(ibid., p. 23).
Orizontul de aşteptare este o realitate ce nu poate fi ignorată. Este aspiraţia unui cititor avizat pentru care imitaţia este exclusă din registrul autenticităţii şi nu are nimic a face cu calitatea. Iubirea nu poate fi imitată! Nici mimată. Ar fi reprobabil.
Marina Raluca Baciu ne aminteşte, genial, care este rolul literaturii:” Literatura vindecă. Într-un alt plan al fiinţei, dar într-unul foarte important, aşa cum face şi medicina. Împreună pot crea medicamentul perfect. Pot face minuni. La urma urmelor, asta îl transformă pe scriitor într-un doctor…de suflete”(idem., p. 11). Grea menire.
Gheorghe Stroia, Ion Micheci se identifică cu Poezia însăşi.
Fănică Voinea Ene cu povestirle vînătoreşti.
Diana Flavia Sava cu un „zbor la firul ierbii”. O sensibilitate deosebită:” Oare pe mugure îl doare cînd se deschide aşa, milimetru cu milimetru, ori poate trăieşte un fel de extaz, de beatitudine a înfloririi” (idem., p.149).
Dar, trebuie să dăm Cititorului ceea ce este al lui: plăcerea Lecturii!
Virginia Bogdan
by