Supărată, s-a gândit MĂTURA să-și ia FĂRAȘUL
Și să plece-n lumea largă că aici nu-i de trăit…
Ba nu-i timp să-i ia stăpâna, ba își ia motorizatul,
Ei cuminți în colțul casei s-apucă de sforăit…
Cum, nu credeți că și ele, obiectele utile,
Ce-s făcute să-l ajute pe bipetu-nteligent,
În povești, prind grai adesea și cuvinte chiar rostesc?
Că ajunge omul nostru, în discuții, corigent…
Pe covor căzură, uite, câteva firimituri,
Pentru-atâta lucru, frate, scoți pe Kirbi să aduni!
Când îți sunt la îndemână un făraș și-o matură…
Și te-ajută, una-două, că la asta chiar îs buni.
Supărați nevoie mare, au ajuns la casa ei…
I-a primit cu mare cinste și i-a pus în loc frumos,
Nu-i lăsa să-și facă grijă că vor fi iar neglijați,
Zilnic, îi punea la treabă gospodina, cu folos.
Păi, cum lelea ce-i primise rar îi mai lăsa din mână,
Mătura, de fericire, mai că dănțuia prin curte…
Și fărasul se umplea, țanțoș răsturna strânsura,
Într-un tomberon la poartă, zilele-i păreau prea scurte.
Și să vezi metamorfoză, fărașul și mătura
Nu erau decât copiii harnici și nepuși la treabă,
Ei voiau utili să fie, nu-i lăsa mama în casă,
Au plecat de bună voie la bunica-n mare grabă.
27 aug. 2022, Vernești, Buzău, România -Georgeta Tudor


