FEERIE RECE
Îngheață orizontul zări confuze
învolburate în aburi de ceață,
răsar florile albe-n strai de gheață
din glia care s-a-nvelit cu frunze.
Ninge din cer o feerie rece
peste tristețile adunate-n grindă,
aleargă fulgii,vântul să nu-i prindă,
șăgalnic joc al clipei care trece.
Umbre apar și se lungesc zălude
dorul aprinde tot mai tare focul,
fumul se urcă să-și găsească locul
unde lumina stelelor se-ascunde.
Izvoarele bolborosesc sub gheață
și rod încet din adormite maluri,
rostogolesc albe năluci pe valuri
când mângâierea lunii le răsfață.
Iar vine iarna peste noi cu mituri
și nostalgii pitite prin odaie,
cu taina ochilor stârnind o ploaie
când clopotele bat în anotimpuri!


