Ești albă, roz… cu chip angelic
Dintr-o iubire răsărită,
Din imponderabilitate,
În lumea mea ai fost dorită.

Creșteai, cum nufărul se-nalță
Din apă către astrul zilei,
În pântecul rotund al mamei…
Te aștepta un loc al prâslei.

Și prâslea ești, căci înainte-ți,
La diferite dăți și ani,
Îmi dăruise flori, trei, Domnul…
Erau deja, de – acum, puștani.

Te – nalți frumos, precum un lotus
La suprafață se ridică,
Ți se descoperă natura,
Pășește – n viață fără frică!

Și nu uita, de Sfânt Ilie
Primit-ai pașaport spre Terra,
Să – ți lumineze mintea, gândul…
Și poate-ajungi și în Camberra.

Iar valurile vieții tale,
Ca-n ape cu nuferi să fie…
Și conul luminii divine,
Acoperământ întru bucurie.

20.07.2022, Vernești, Buzău, România, Georgeta Tudor (Dedicație pentru Teodora Cristina )

Facebooktwitterby feather