Caruselul din vârful Muntelui Sacru
S-a oprit pentru o clipa
Și-n liniștea-i seculara
Și-a așternut Legământul
Cel de mult făcut
De a trezii la Lumina
Darul ….
Tăcerea își broda cu fir de borangic unica-i șoapta
Pe care mi-o daruia
Cu atâta gingășie
Intr-o forma anume
Simplu și solitar
De parca întreg Universul
Își începu-se o noua poveste de viața
Spiriduși, elementari , îngeri, oameni, copii
Toți îs graiau aceeași limba
Aceea a iubirii eterne
S-au adunat mulțime imensa
In vârful muntelui sacru
Cu mic , cu mare
Și-n fericirea lor pana la uimire
Flacăra Aducătoare de Cuvânt Sfânt
Împodobi toată suflarea
In Haina Regală a Prezentei Incandescente
Care tocmai poposi între ei ….
Un cântec de leagăn incepu-se dintr-o poiana aurie
Din care sânzienele își făcu și ele apariția
Era o întâlnire de rang înalt
Prin care fiecare ființa
Își putea întâlni creatura propriei oglindiri
Tăcerea era împodobita in Lumina cereasca
Nu se auzi nimic
Iar in aceasta liniște ancestrala
Inimile își depanau poveștile știute și neștiute
Intr-o uniune de nedescris
Un clopot se auzi in depărtare
Dintr-o biserica veche
Era singurul din univers
Care pătrunse atât de pertinent
In inima tăcerii fără de glas
Si-ntregul Nat își îmbraca Noua Haina
Ca o beteala aurie
Fără de asemănare
Ți-am bătut la USA ta străine
In noaptea fără de stele
Si te-am invitat la adunare
Oprește-te o clipa
Din dansul tău legendar
Asculta in liniștea tocmai pictată printre aștrii
Glasul inimii tăcerii
Și vei auzi inima ta
Inima întregii lumi
Prin care Porumbelul Duhului
Își revarsă din plin
Inima curgătoare de Lumina
Ca o rugăciune aleasa…
Cu inima buna din Lumina…


