i fiori della vita
La fioritura dalla „Polvere”
Se all’inizio scrivevi che dalla polvere siamo diventati una „forza viva”, ora quella forza prende una forma specifica: il fiore. Il fiore è il miracolo della terra che si protende verso il cielo, proprio come l’abbraccio iniziale tra i due elementi che ha generato Amore e Speranza.
I fiori sono creature fragili, esposte alla „vita crudele e turbolenta” che vuole inghiottirli. Ma proprio come la Speranza è la „preghiera che si compie a mezzanotte”, il fiore attende pazientemente la rugiada e l’alba per riaprirsi.
Se gli uomini sono i fiori, l’Amore è ciò che impedisce loro di appassire:
È il sangue (la linfa) che scorre nelle loro membra.
È il Custode che veglia su di loro affinché, anche se la vita „muore mentre vive”, essi possano sempre risorgere.
Un’integrazione nel testo (Il Battito del Crepuscolo):
Potremmo inserire questa immagine come il ponte tra la creazione e la lotta quotidiana:
„…e dalla polvere della terra siamo diventati una forza viva.
Gli uomini — fiori della vita — sbocciano nel fango,
cercando nel respiro dell’anima il profumo dell’eterno.”
________________________________________________________
Oamenii sunt florile pământului
Speranța este veșmântul strălucitor în vremuri de suferință.
Totuși, de Crăciun, mă rog ca pacea și iubirea
Să cadă precum fulgii de zăpadă peste tot în lume.
Strălucirea vremii se regăseşte în inimile florilor
Sufletele lor sunt aproape perfecte,
Cioplite parcă din stelele născătoare de îngeri.
Floarea nu înseamnă speranţa propriu-zisă,
Este ceea ce se numeşte prefaţa speranţei.
Iar dacă iarna împuţinează florile,
Îngerii au suplimentat numărul acestora cu flori de gheaţă.
Dacă tânjești după dragoste de Crăciun,
Precum fulgii de zăpadă să cadă,
Atunci cântă din toată inima! cântă cât de tare poți !
Căci sensul și scopul vieții umane pe Pământ
Ne depășesc cu mult imaginația;
Omul este floarea vieții.
(volumul insomniei în alb și negru),
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..