Când Dumnezeu a creat femeia, era în şasea zi de muncă. Un înger a venit şi l-a întrebat:
– De ce munceşti atât de mult la femeia aceasta?
– Cum de ce? Nu vezi cât este de complicat? Are sute de părți. Acum i-am terminat poala, o poală suficient de mare cât să-i stea și trei copii în braţe, dar care să dispară de îndată ce se ridică în picioare. Încep acum să-i fac sărutul, un sărut ce vindecă orice boală, de la o zgârietură la o inimă frântă. Am creat-o cu atenție pentru a fi maleabilă in viață cu toate că nu este din elastic. Ai observat că are şase perechi de mâini?
– Şase perechi de mâini? Este imposibil, până și eu am o singură pereche și sunt înger, răspunse acesta uimit.
– Eh, şi asta nu e nimic pe lângă cele trei perechi de ochi, spuse Dumnezeu.
– Trei perechi de ochi? Pentru toate femeile?, întrebă îngerul înmărmurit.
– O, daa. O pereche cu care vede prin ziduri şi prin uşi închise. Când îşi întreabă copilul ce face, ea deja știe răspunsul. O alta pereche la spate pentru a vedea tot ce trebuie să ştie deşi nimeni nu o crede în stare de aşa ceva. Și perechea pe care o vezi pe frunte, cea cu care işi vede copilul cum crește şi îi spune mereu că-l înţelege şi iubeşte fără să scoată un cuvânt, doar din priviri.
– Dar, Doamne, nu e cam mult de muncă într-o singură zi? De ce nu te odihnești? Poţi termina şi mâine…
– Oh, dar nu pot dragul meu, n-am cum! Sunt aproape de final şi îmi este prea dragă. Să știi că femeia pe care o fac se poate vindeca singură când este bolnavă şi poate face suficientă mâncare pentru multe persoane din aproape nimic.
– Înțeleg, răspunse îngerul impresionat. Însă este atât de moale si catifelata, spuse el când s-a apropiat şi a atins femeia.
– E moale insa e puternică. Nimeni nu are idee câte poate îndura şi cate poate realiza.
– Şi va putea ea să mai şi gândească, la câte face deja?, a întrebat îngerul.
– Nu doar că va putea gândi dar va fi capabilă să lupte, să cadă și să se ridice, să se roage, să riposteze sau să găsească argumente oricând este cazul.
– O, Doamne, dar uite Ţi-a scăpat puţin material aici… în colţul ochiului ei. Ți-am zis eu că lucrezi prea mult la ea! Ești obosit.
– Dar nu e material îngere, este o lacrimă!
– O lacrimă? Și la ce îi foloseşte lacrima?
– Îi va folosi la bucurie, la iubire, la tristeţe, la dezamăgire, la durere, la singurătate, la supărare, la mândrie… mai mereu.
– Dumnezeule, eşti genial! Nu pot să cred că te-ai gândit şi la asta. Ai creat până şi lacrima!
– Nu! Aici greşeşti, i-a răspuns Dumnezeu zâmbind. Eu am creat doar femeia, ea a creat lacrima!
***La mulți ani tuturor femeilor!
––––––––––
Florin Răzvan VASILE
Sydney, Australia
8 Martie 2021
by