Motto: În cetatea postmodernă
Calea de parcurs e ternă,
Străzile-s fără valoare,
Nu mai au indicatoare.
Discret prezentă-n orice colţ de stradă
Iubirea geme, tristă, în durerea ei,
privindu-ne cum ne-agităm prin mall-uri,
strivind sub tălpi stări, sentimente şi idei.
Maşina fuge pe şoseaua moartă –
tehnologie grea de tablă şi de fum,
iar de se crede operă de artă
nu-i vina ei, ci-a unui veac postum.
Zâmbind ironic de pe-un soclu-n trepte
statuia vreunui biet erou de toţi uitat
zilnic, în demnitatea-i ignorată
se miră de sintagma „om civilizat”.
Şi timpul curge mai rapid la vale
cu facebook-uri, tablete şi mobile,
fast-food-uri, pub-uri, săli de coafare,
prin inimi pustiite, seci, sterile.
Un cerşetor trimis, poate, din ceruri
întinde tandru mâna către viitor.
Trec morţi pe lângă el, grăbiţi şi negri
Şi îi întind, cu gesturi goale, banul lor.
Biserica, uitată-n colţ de vreme,
mai trage clopote târzii, fără ecou,
că morţii-s surzi, timpanele li-s sparte.
Le mai aude doar statuia de erou.
Şi timpul curge mai alert la vale,
şi-n unda lui cadavre calde-nşiră,
şi oamenii,-n statistici, cred că-s vii
doar pentru că inspiră şi expiră.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..