Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » GABRIEL BEER: Gânduri, cugetări, reflecţii

GABRIEL BEER: Gânduri, cugetări, reflecţii

Gânduri, cugetări, reflecţii

 

–  Îndepărtarea singurătăţii începe odată cu singurătatea, căci atunci tot zgomotul liniştii Dumnezeieşti

este alături de sufletul tău.

 

–  Dacă rugându-ne devenim rugăciune, iubind rugăciunea ÎL iubim pe Dumnezeul din noi.

 

–  Pe umerii fiecărui suflet creştin stă o cruce purtată de Hristos. Dacă vrei să o porţi vei simţi suferinţele

mântuirii; dacă nu ,vei simţi povara deznădejdii.

 

–  Dacă Dumnezeu mă acceptă şi-mi spune DA, ce mai contează că opt miliarde de oameni nu o fac şi-mi

spun NU.

 

–  A trăi cu Dumnezeu într-o lume în care El nu mai există, înseamnă a-l lăsa pe Dumnezeu să

existe într-o lume în care tu nu mai trăieşti.

 

–  Dumnezeu i-a creat pe oameni pentru ca aceştia să devină îngeri. Oamenii l-au ucis pe

Dumnezeu pentru a deveni sclavi.

 

–  Dacă în viaţa ta mai este încă ceva sau cineva împotriva căruia vrei să lupţi, înseamnă că încă

nu ai atins virtutea cea mai înaltă, pe care ar trebui să şi-o dorească fiecare om, iubirea

Dumnezeiască.

 

–  Suferinţa unui om este cunoscută doar de Dumnezeu şi de cel care suferă; pentru că fie

este dată de Dumnezeu pentru mântuirea sufletului fie este cauzată de ceilalţi pentru că nu

înţeleg sufletul celui care suferă.

 

–  Decât să-ţi vinzi sufletul mai bine dăruieşte-l lui Dumnezeu, căci odată vândut nici Dumnezeu

nu ţi-l mai poate răscumpăra.

 

–  După ce ai fost împreună cu Dumnezeu nu mai există nimic cu care să fii împreună.

 

–  Singurul lucru pe care-l putem face fără ajutorul lui Dumnezeu este păcatul.

 

–   Nu fi îngrijorat pentru că Dumnezeu nu vorbeşte cu tine ci întreabă-te de ce nu poţi să-L auzi.

 

–  Nu-l poţi înţelege pe Dumnezeu fără să-L fi găsit. Este ca şi când ai afirma că ştii ce gust are un

măr cunoscându-i doar forma.

 

–  Pentru mult timp am trăit închis într-o cameră unde numai Dumnezeu mai putea să mă separe de

gândurile mele. De câte ori am păşit afară din această cameră, doar bucuria existenţei Lui mă

făcea să am şi alte gânduri.

Facebooktwitterby feather