Dăduse bunul Dumnezeu și aflasem despre cei pe care-i vedeam eu ca la lumina zilei că încurcă punctele cardinale, rătăciți pe aici pe unde viețuim cum, necum, parcă prin timpul și locul altora, s-au dumirit, și-au revenit din fire în firea lor și (încerc să-mi recapăt umorul, aproape pierdutul umor) în bună și rațională comuniune cu Firea Gabriela…!
Destul de târziu, dar nu irecuperabil, credeam…, se coasea, se descoasea, se înnoada se deznoada, se suda – aici antonimul nu-l mai nimeresc…, fapt este că nu știu ce dihonie se infiltrează unde și când crezi că e mai bine și dezbină de parcă dezbinarea e proporțional obligatoriu cu a nu înțelege nimic…!
Dar, să închidem subiectul, că nu mai este timp și nu mai există nici motiv…! Gabriela Firea, pe care începuseră și unii dintre bucureștenii detractori ai ei, cu motivele sau fără motivele fiecăruia să o regrete, revenise când nu se mai așteptau decât optimiștii invincibili, în locul ce nu este adecvat oricui: candidată cu șanse, eram sigur, din partea PSD, pentru funcția de Primar General al Capitalei – ademenitoarea funcție de dârvală, decăzută de la blazonul de onoare și certificatul de capacitate, la șotronul de zburdat al jucăușilor ce-aruncă pietricica în pătratul politic precum nada-n balta cu pește.
Eram către zenitul mandatului inutil și decadent al lui Nicușor Dan, succesor al Gabrielei Firea ales sau impus, cine știe (?!) într-o bătaie de joc de funcție tocmai ajunsă la capăt de drum strâmb, cu rezultate insatisfăcătoare după ce preluase o primărie cu însemnele faptelor omului potrivit la locul potrivit, omului harnic, omului gospodar, omului pentru oameni…!
Gabriela Firea nu părea să vrea să revină ca să se răzbune pe acei bucureșteni ce nu i-au acordat votul, cum se zbat zbirii în delir să lovească letal și să se întoarcă într-o zi ca să se răzbune. Gabriela Firea voia să revină ca să repare pentru toți ceea ce a fost rupt în bucăți de către Nicușor Dan, acest fost olimpic la matematică turnat într-un monument politic scălâmb, iar de aceea, ca și cum aceasta-i prima minune a lumii (chiar dacă am mai fost și mulți alții dintre noi olimpici), se vorbește despre formidabila lui minte de sub un păr de Zdreanță și o pleașcă de pălărie de Raj Kapoor, mai mult decât despre alor genialilor Gheorghe Țițeica și Grigore Moisil la un loc…!
Da bine că a dat bunul Dumnezeu ca Paștele celebrat în bucurie și sfințenie să o readucă pe Gabriela Firea în locul unde numai și numai bucureștenii de acum înainte ar trebui să decidă dacă e drept și benefic să se întoarcă – îmi spuneam, atunci. Bucureștenii trebuia ca în alegerea lor să anine la contragreutate pentru ce a fost în timpul mandatului Gabrielei Firea ceea ce a devenit în timpul mandatului lui Nicușor Dan, de față cu ce ar putea și ce nu ar putea să urmeze…! Dar, ce au pus?! Ceea ce înghețurile Siberiei, patroane ale încă unui mandat sinistru pecetluit de încă un torent de alegeri drastic și incredibil copiate din codul lupilor oamenilor se prognozează că vor mai zăcătui patru ani în apartamentele Capitalei…!
Îngheață zăpada în Ceruri… – nu găsesc părere mai nimerită despre aceasta, decât luminata contemplație a îngerului poeziei de iubire, poetul Lucian Avramescu…!
(Aurel V. Zgheran)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..