Prin haina în culori ce ard tristeţea,
De secole-ţi sacrifici existenţa
Şi anii de copil cu tinereţea
Parcă n-au fost, precum adolescenţa.
Parcă n-au fost şi florile-n grădină,
Crescute prin lumina albăstruie,
Revarsă zorii pe a ta tulpină
Şi-a ta coroană cu nuanţe roş-gălbuie.
Se varsă zorile şi pe-ale tale straie,
Brodate şi-mpletite cu ţărână,
Iar vântul bate, bate şi îndoaie
A tale lacrimi peste inima română.
Şi-a tale lacrimi ocrotite de durere
Rotesc fiorul plin de bunătate
Şi vorbele cu dulce caractere
Îşi poartă haina prin culorile pictate.
Îşi duce haina şi-ochiul trei din tine
Lansând regia plină de senzaţii
Şi muzica cu tristele destine
Mai ţine ritmul pe a strunelor reacţii.
Pe-a strunelor vibraţii plânge corul,
Actorul, regizorul, spectatorul
Şi-n viaţa de artist cu dorul
Mai scuturi haina de necaz cu rolul.
Mai scuturi haina prin nuanţa ce suscită,
Stârnind furie peste-a tale pânze
Şi cu durerea colorată, dăltuită
Îţi depeni viaţa prin regrete şi prin scuze.
(Versuri din volumul de poezii/aforisme “Durere Tricoloră”, partea a I-a, (autor Galina Martea), Editura Pontos, Chișinău, 2014, pag.176).


