Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Galina Martea: ROSTUL VIEŢII

Galina Martea: ROSTUL VIEŢII

 

Când anii trec de-a fugărita şi nu alegi

nimic din ei,

Devii naiv şi râzi ironic prin frunzele

ce cad din tei,

Prea istovit mai strângi din umeri şi lacom

ochii ţi se duc

La tinerii ce trec pe-alături, frumoşi la faţă,

te seduc.

 

Asupra toamnei capul cade cu părul rar

şi firi cărunţi

Şi nu încerci să ceri nimica, o iarnă doar

să mai înfrunţi,

O inimă încet mai bate, ca soarele printr-o

eclipsă

Şi sufletul cu greu se ceartă, când singuratic

stă pe-o prispă.

 

Acum când totu-i scris în palmă, trecutul

cu-ale sale drumuri,

O frunte plină de necazuri mai reazemă

pe-a vieţii gânduri,

În lacrimi ochii se îneacă de-a dorului

uitat cuvânt

Şi cu copiii duşi în lume, purtaţi de ploi

şi-al sorţii vânt.

 

De dragul lor mai stai în poartă, cu barba-n

cârjă rezemată,

Aştepţi ninsorile să treacă, cu faţa-n lacrimi

aplecată,

Atingi cu mâna încreţită un ram ce doarme

peste noapte

Şi disperată strângi durerea prin inima

ce-aşteaptă-n coate.

 

Aduni seminţele prea coapte prin rănile

ce te mângâie,

Apeşi pe aripa ce doare, strângând păcatul

într-o cutie,

Prin stelele ce fac lumină şi-n visul nopţii

ce se pierde,

Dispari ca roua-n dimineaţă şi rostul vieţii

nu se vede.

 

Când anii trec de-a fugărita şi nu alegi

din ei nimic,

Devii naiv şi râzi ironic cu viaţa strânsă

într-un plic,

Devii o rază de lumină cu păsările

duse-n zbor

Şi pleci uşor din astă viaţă cu zilele

ce plâng şi mor.

(Versuri din volumul de poezii “Acasă” (autor Galina Martea), Editura Uniunii Scriitorilor, Chișinău, 1996, pag.247)

 

Galina Martea, 

poet, prozator

 

Facebooktwitterby feather