GENERIGES – Marcoaurélio Mocelin Chies

Unde ar trebui să mergem pentru ceea ce lăsăm în urmă

nu ajungeți la noi ca sulițele

și permiteți-ne să vedem zorii portocalii ai zilei

anunțând sosirea următoarei etape a focoaselor

călărim de la începutul vieții noastre?

Noaptea rece milenară a urmat câteva exemple a ceea ce am fi noi

dar azi ne strecuram departe de sentimente

dispuse să ne facă incompleți

Noi felii de carne modelabilă

pe vremea lunii pline

simțind biciul vântului și strălucirea înghețată a lunii

în colțul întunecat al acestor colțuri

rădăcinile noastre din sticlă fragilă și transparentă

ne permit să vedem geneza noastră de semizei neputincioși

uimiți de modul în care simpla ramură de pin

strigă o picătură de rouă pe firele de iarbă înghețată

Vedem cât de mult le poftesc răsăritul

care îndrăznește să fie infam pentru cupe:

este insidios și puternic în timp ce aurește marginea arborelui.

Știi că ești lumina nașterii

știi că posezi sălbăticia căldurii puternice

Care insectă nu și-ar extinde membrele înghețate

căutând izbăvirea din această speranță arzătoare?

dar nu noi în carne și în neuroni

nu este acum în viață

poate niciodată

căci în nebunia noastră stăpânită de cuvinte

încercăm să ne menținem propria sănătate mentală

arătând spre coerența propozițiilor noastre

Și totuși, poate nu,

logica nu se naște din această abilitate

rezidă în acţiuni concrete

în timp ce nebunia te face să pierzi controlul asupra vieții

te trimite înapoi pe coastă în timp ce plouă

pentru a vedea păsările care

sperie și atacă libelule

De aceea cineva catalogează și explică

fiecare gest nervos al păsărilor?

Dar nu îi lipsește și luciditatea?

Și omului care conduce duba cu ușile deschise

viteză mică, pepeni verzi la cinci reali?

Și celui care folosește mâna stângă pentru a scrie un necrolog

sau cel care crește șobolani pentru a-i vinde la laboratoare

altul care cerșește pentru un loc de muncă la fabrica de umbrele

Care până la urmă ies din facultățile lor

și-l recunosc din plin?

Cine îți deschide inima confuză

și acreditări resemnate în recunoașterea nebuniei sale?

ploaia se oprește din plâns

face loc soarelui si nisipul se usucă timid

ca un bunic deprimat care nu există în camera lui

deschide ușa și vede masa pusă

vede familia stând jos și renunță

se duce înapoi în pat oftând

mângâiat că nu avea nevoie să-și demonstreze inutilitatea

în acest plan al aproape inexistenței sale

Ploaia revine în rafale,

lovind valurile care lovesc plaja

Există patru luni lunare

daca vrei sa pescuiești

Există patru maree zilnice

dacă nu vrei să te îneci.

Marcoaurélio Mocelin Chies

by

Referinţă Bibliografică

GENERIGES/ GENERICI – Marcoaurélio Mocelin Chies/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 12 decembrie 2021