George Dimitriu: Revelioane incendiare
În anul 1999 Gicu hotărâse să petreacă Revelionul alături de cumetri. Fiind împreună cu soția și cumnatul la aceștia acasă, s-au decis – în mod inexplicabil – să pășească în Noul An în Piața Sfatului (din Brașov). Niciunul dintre ei nu mai petrecuse Revelionul în aer liber însă și-au spus că trebuie să fie un început pentru toate. Prin urmare au pornit cu entuziasm pe jos, cale de vreo trei kilometri. Ajunși pe strada pietonală Republicii, au fost înglobați cu forța în torentul uman care se revărsa spre piață, pierzându-ne unii de alții. Abia în capătul străzii au reușit să se regăsească, cu doar câteva momente înainte de trecerea în Noul An. După focurile de artificii, torentul renăscut din nerăbdarea maselor s-a îndreptat în direcție opusă, aruncânu-i iarăși prin vâltori umane, stâlcindu-i, înghiontindu-i. În încercarea disperată a se opune Gicu a reușit să se agațe de o tonetă părăsită, însă a rezistat doar câteva clipe. Scăpați cu greu – și asta numai pentru că la capătul pietonalului șuvoiul uman s-a disipat –, au reușit să se regăsească. Nici n-am apucat să-mi golesc buzunarele de petarde, și-a zis bărbosul Gicu. Plănuise să le aprindă după trecerea în Noul An însă gândul îi fusese deturnat de încercările de a ține piept izbucurilor umane care se nășteau în Piața Sfatului – atât de rapid, încât n-ar fi avut timp nici măcar să le boteze! A decis, prin urmare, să scape de petarde. Le-a aprins pe rând și le-a aruncat sub mașinile care-și făcuseră curaj să circule sau în coșurile de gunoi care se hodineau pe stâlpii presărați prin oraș. Cu auzul adormit și cu hainele boțite au ajuns în locuința cumetrilor pentru a încheia un Revelion care nu li se va lăsa în veci uitat!
Multă vreme după aceea a avut grijă să se afle într-un loc ferit de Revelion. Copiii crescuseră, iar la un moment dat și-au dorit să petreacă trecerea dintre ani afară, în aer liber. Nemaidorind să repete experiența traumatizantă de odinioară, Gicu a optat pentru un compromis – acela de a merge în părculețul de lângă bloc, în fapt un loc de joacă pentru copii. Iată-i, așadar, adulți și copii, ajunși acolo. În momentul cu pricina s-a declanșat un bombardament crâncen asupra parcului. Părea că sunt pe front, că luau parte la un război. Luați prin surprindere de exploziile care se aciuaseră în jurul lor, au alergat disperați prin trombe de fum spre toboganul salvator. După o cursă ca-n filme au izbutit să ajungă și și-au mai revenit. Abia atunci au constatat că erau singurii din parc, parc care se lăsase luat la țintă de către locatarii blocurilor și caselor mărginașe.
– Așa ne trebuie dacă nu ne-am lecuit! îi spune bărbosul cumnatului, printre bubuituri. Acum tre’ să rămânem ascunși sub tobogan până ce încetează bombardamentul. Halal Revelion!
Își scoate apoi o țigară și-l întreabă:
– N-ai un foc?
George Dimitriu
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..