INFINITURI
Ceasornic strecurat în infinituri
ce bați secunda vieților terestre
aduci printre albastrele ferestre
speranțele iubirilor din mituri…
Și traversând cu anotimpuri sumbre
interminabilele spații sure,
vei sfărâma planete reci și dure
învăluite de lumini și umbre.
Infernuri asurzite de tăcere
vor însoți urme de galaxie,
când numai praf și cioburi o să fie
prin spații infinite, austere.
Timp despletit din libertăți albastre
zburând necontenit către neanturi
reverberezi, pierdut printre înalturi,
îți cauți tihna scurtă printre astre.
Ceasornic încrustat în anotimpuri
rătăcitor prin căile lactee,
ai să-întâlnești și suflet de femeie
cu dragostea… venind din infinituri.