Aduc în spate primăvara,
Pământu-ntreg îl pot eu duce,
purtat-am pruncul și Fecioara,
ce a urcat spre Cer, pe cruce.
Pe unii îi arunc din spate,
căci nu-s făcut eu de povară
și îi privesc cu gravitate
cum vorbe-aruncă, de ocară.
Iar dintr-atâtea dobitoace
ales am fost, de bună seamă,
așa încât îi las în pace
și-i port o ziuă de pomană.
Demult le spuse Zaharia
că împlini-voi profeția.