Mă-ntreb: ce este dincolo de prima undă,
acolo unde, încă, n-a ajuns lumina,
și unde nu s-a scurs, măcar, nicio secundă,
da-și poartă Universul, țanțoș, pelerina?
Acol’, de-am fi noi doi, pe frontu-ntâi, iubito,
ființe de lumină, îngere albastru,
chiar timpu-ar dispărea la modul incognito,
ca și un heruvim când trece peste-un astru.
Atunci am fi și noi, mereu, la timpul zero,
și n-am muri, desigur, dragă, niciodată,
ne-am desfăta citind poeme-n romancero
și-am asista, cuminți, la Marea Judecată.
23.12.2020
by