Vin din stele, prin iubire
și mă sfărâm în țărână,
praf solar și-o amintire,
doar atât o să-mi rămână.
E-un făcut să cat tot timpul
altă urmă de lumină,
precum anul, anotimpul,
s-o preschimb într-o regină.
E a noastră legitate
drumu-acesta să-l parcurgem,
uneori cu demnitate,
alteori…numai să curgem.
Și venim, venim, deoadată,
milioane, poate sute
către-o lume obsedată,
care nu vrea să se-ajute…
Vouă eu vă scriu poeme,
ba vă spun, mereu, de pace
și-am s-o fac cât mai e vreme,
chiar de, poate, nu vă place.
Eu vă semăn cu iubire,
cu-o fărâmă de credință
și v-aduc o mulțumire,
spre-a Ființei biruință!
30.11.2020
by