Când, în sfârșit, din ram se-avântă,
să-și ia ca vrăbiile zborul,
în timp ce toamna, însăși, cântă,
o frunză verii-i duce dorul.
S-a pregătit de-această scenă
din primăvara depărtată,
visându-se mireasă-n trenă,
cum se visează orice fată.
Un foșnet lin de-acum se-aude
și o urmează noi surate,
ce-au fost cu toate-atât de crude,
iar astăzi, galben colorate.
Auzi și tu cum toamna cântă,
căci doar aceasta mă frământă?


