Vorbea-n Eden un șarpe-albastru
cu-ntâia Evă nevopsită,
că-n dată vine un dezastru,
dar că-n plimbare o invită.
Să-și cumpere un kil de mere,
să nu se lase folosită,
iar de-or găsi cumva și pere,
să-i pice lui cumva… iubită.
Și-avea atâtea să îi spună,
era chiar curioasă dânsa,
căci fard albastru ar vrea să-și pună,
să nu se vadă că ea plâns-a.
În timpu-acesta el, bărbatul
dormea buștean, căci se-mbătase…
Așa a apărut păcatul
și magazinul de mătase.
Dar ce știință, cât de-albastru,
ce bine șarpele grăiește,
cum știe fiecare astru
și ce timid e…cum roșește!
Dar nu vă spun povestea toată,
cu șarpele de ciocolată…
10.12.2020
by