Suise-n vârfuri, dezbrăcată,
avea putere să se ‘nalțe
mai sus de orice judecată,
dorise, doar, să nu se-ncalțe.
Asemeni șoimilor de munte
ea „aripile” și le-ntinde,
ca vântul, astfel, să-l înfrunte,
cu ușurință-a se desprinde.
Să fie zână sau morgană
să fie vis ori realitate,
să fie înger ori icoană,
sau toate și-ncă bunătate?
Desigur, nu e o poveste,
iar pașii ei pot s-o ateste.