Prin iederă priveam la Soare,
uimit de farmecul naturii,
de armonia de culoare,
vitraliile aventurii…
Și m-am umplut de armonie
de frumusețe și spendoare:
un mugure de poezie
sau dorul care scris nu doare.
Am început, apoi, a scrie,
căci, singur, se grăbea condeiul,
culori în rime pe hârtie,
să nu se piardă obiceiul…
Mi-e drag de ea cum se înalță,
ca fumul tămâios din salță.