Ce noapte, ce-ntuneric… Şi iar plouă
În paradis, potop de nostalgie –
Pe grinzile de crini, oglinzi de rouă
Se nasc din amintiri. Copilărie…
Cu trup de flori şi glezne moi de iarbă
În plete cu miresme dezrobite
Din fân cosit, din ochi vroind să soarbă
Luceferii din bolţile-adormite –
Ce visuri îndrăzneţe-aveam pe umeri
Când buzele-aromind a fragi de munte
Vindeau săruturi albului din nuferi,
Şi ce-mi râdeau dorinţele pe frunte,
Cum mai luceau smaraldele pe ciuturi
Când se-arcuiau sub braţele-mi de ceară
Şi se-ncâlceau în aripe de fluturi
Tăceri ascunse-n umblet de fecioară…
Desculţului îi simt acum arsura.
Sub apăsări trudeşte vrând să-nvie
Visul strivit. Să nu mi-l umple zgura.
Mi-e dor de tine,-auzi, copilărie?!
Săcuieu, Cluj, 3 iulie 2014
(Fotografie la mănăstirea Suceviţa, 1976…)



![]() |
Referinţă Bibliografică |